marți, 2 noiembrie 2010

Despre ingrasaminte sau cum s-a pierdut Alice in Tara Minunilor

Azi, dupa o lunga perioada de abstinenta, intelectuala cred, citind o stire de pe ziare.com, sufletul mi s-a umplut de tristete si de suparare, pentru felul in care tara asta nenorocita (in sensul propriu) isi bate joc de "adevaratii" investitori. Azi am aflat ca unul dintre cei mai bogati oameni din Romania, Ioan Niculae, a ales sa isi inchida o parte din afacerile pe care le are in industria chimica, deoarece monstruosul stat roman a decis sa nu ii mai subventioneze pretul la gaze. Pardon la avere. Niciodata nu am inteles cum de unii "afaceristi" au niste facilitati de neimaginat, in timp ce altii se zbat in mizerie. Sa fie sansa??? Sa fie abilitatea de a face business sau doar relatiile politice. Si la fel de greu inteleg de ce trebuie sa-i subventionez eu, din buzunarul meu averea domnului Ioan Niculae. Nu ma intelegeti gresit. E tragic ca multi oameni vor fi disponibilizati pentru ca averea domnului Ioan Niculae sa nu aiba de suferit. Il inteleg pana si pe domnul Niculae care nu este altceva decat un om perfect adaptat sistemului si timpului in care traieste. Nu inteleg insa de ce s-a permis pana acum ca noi romanii sa platim un gaz mai scump, doar pentru ca ei, cei putini si destepti sa isi sporeasca averea. Da veti spune. Peste tot in Europa industria chimica e subventionata. Asa este si e normal. Numai ca nu peste tot cei subventionati dovedesc si "abilitatea" de a se numara printre cei mai bogati 1000 de oameni ai lumii (Forbes), in timp ce populatia moare de foame printre altele si din cauza facturilor incarcate la gaze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu